Orar de Tranzactionare Forex [Program Bursă] ⏰

Cumpărătorul de opțiuni poate închide poziții deschise. Opțiuni Diagrame de durere pentru - Forex

Opțiuni - adaptare pe criptomonede 1. Definiție Opțiunea reprezintă un drept de cumpărare sau vânzare a unui bun, numit și valoare de bază sau activ suport în cazul de față, o criptomonedăla o dată convenită data de expirare sau scadențăla un preț prestabilit strike price, preț de exercitarecare poate fi dobândit prin plata unui așa numit premiu, care reprezintă prețul opțiunii. Cumpărătorul taker opțiunii dobândește acest drept de la vânzătorul maker opțiunii. Dacă cumpărătorul opțiunii face uz de dreptul său, se cheamă că a exercitat opțiunea.

Cumpărătorul opțiunii are dreptul însă nu și obligația, ca să exercite opțiunea. Dacă își exercită dreptul asupra opțiunii, atunci vânzătorul cumpărătorul de opțiuni poate închide poziții deschise are obligația să livreze bunul la prețul prestabilit, la data convenită.

Dacă opțiunea nu este exercitată, ea își pierde valoarea iar dreptul conferit de aceasta este implicit anulat. Există două mari clase de opțiuni: americane și cumpărătorul de opțiuni poate închide poziții deschise.

MsBANK – PIAŢA DE CAPITAL ŞI INTERMEDIEREA BANCARĂ

Opțiunile americane pot fi exercitate în orice moment până la scadența, în timp ce opțiunile europene doar la scadența. Opțiunile pe criptomonede de pe exchange-urile aferente sunt de tip european și cash settled adică nu se livrează bunul fizicși se exercită automat la scadență. Un asemenea exchange este Deribit.

Cumpărătorul nu are însa și obligația să exercite opțiunea, caz în care aceasta va expira iar dreptul conferit va fi implicit lovit de nulitate. Cumpărătorul unei opțiuni Call sau Put se afla într-o poziție long iar vanzătorul opțiunii Call sau Put se afla într-o poziție short.

Deci, pornind de la cele enunțate, se pot defini patru tipuri de strategii pe opțiuni: Long-Call, reprezintă o strategie prin care se cumpărăo opțiune de cumpărare Call Short-Call, reprezintă o strategie prin care se vinde o opțiune de cumpărare Call Long-Put, reprezintă o strategie prin care se cumpără o opțiune de vânzare Put Short-Put, reprezintă o strategie prin care se vinde o opțiune de vânzare Put 2.

Reprezentarea pozițiilor pe cursul spot Înainte de a continua cu descrierea pozițiilor pe opțiuni, vom explica pe scurt poziționarea pe un exchange clasic, care nu operează cu derivate, pentru a înțelege mai bine exemplele la care vom recurge mai încolo. Să vedem cum funcționează așa ceva? Investitorul împrumută de la exchange o anumită cantitate de monede, după care o vinde imediat pe exchange la cursul curent, înregistrând o anumită sumă în contul său.

După o anumită perioadă de timp, dacă cursul monedei a înregistrat o scădere conform așteptărilor investitorului, atunci acesta cumpără aceeași cantitate de monedă de pe exchange, pe care a împrumutat-o, dar plătește o suma mai mică deoarece cursul monedei a scăzut, înregistrând astfel un profit echivalent cu diferența sumei cu care a vândut moneda împrumutată și suma pe care a plătit-o când a răscumpărat moneda.

cumpărătorul de opțiuni poate închide poziții deschise

În final, înapoiază cantitatea de monede exchange-ului. Bineînțeles că exchange-ul percepe un comision pentru faptul că a împrumutat moneda. Toată operațiunea se realizează transparent, de către exchange, pentru investitor. Long-Call cumpărare Call Figura 3. În jargon de specialitate, aceasta stare este denumită in-the-money adica opțiunea se află în-bani.

Situația în care cursul monedei coincide cu prețul de exercitare, se numește at-the-money la-bani. Dacă însă, cursul monedei este sub prețul de exercitare, se cheamă că opțiunea este out-of-the-money în-afara-banilor și exercitarea ei nu mai are sens, pierderea fiind totală.

Dacă opțiunea se află in-the-money, profitul se realizează doar în momentul în care cursul monedei depășește ca valoare prețul pentru ce este o opțiune binară exercitare însumat cu valoarea premiului plătit pe opțiune.

Opțiuni Diagrame de durere pentru

Acest punct, în care valoarea prețului de exercitare însumată cu valoarea premiului plătit pe opțiune, este denumit Break-Even-Point  punctul de la care se înregistrează profit. Zona în care cursul oscilează între prețul de exercitare și Break-Even-Point, este denumită zona pierderilor reduse, deoarece în această zonă nu se înregistrează încă profit, datorită premiului plătit, iar pierderea înregistrată la expirare se limitează la diferența dintre valoarea la Break-Even-Point și cursul curent al monedei, din care se scade premiul.

Dacă la expirare, cursul monedei este peste Break-Even-Point, atunci diferența dintre valoarea cursului curent al monedei și  valoarea la Break-Even-Point reprezintă profitul. Acest impact poartă numele de efect de levier din fizică sau leverage termen din engleză. Când investim în opțiuni, trebuie să facem o analiză a evoluției posibile a cursului monedei, care să cuprindă întreg intervalul de timp până la expirarea opțiunii.

Vom vedea mai târziu care sunt factorii care determină prețul unei opțiuni premiul. Exchange-ul Deribit suportă în momentul de față Bitcoin și Ethereum, dar există însă și exchange-uri, care suportă un număr mai mare de monede.

Short-Call vânzare Call Nu există Long-Call fără Short-Call, adică nu se poate lua o poziție long dacă nu se găsește un vânzător, care să ia o poziție short. Furnizarea monedei sa face prin achiziționarea ei de pe exchange și vânzarea ei către cumpărător. Poziționarea Short-Call are sens în momentul în care se așteaptă ca piața să stagneze, să scadă s-au chiar să crească ușor creșterea să nu depășească Break-Even-Point. În momentul în care se așteaptă scăderi mai mari ale cursului, există poziționări mai eficiante decât Short-Call, care nu limitează potențialul de câștig la valoarea premiului, și anume Long-Put, pe care-l vom discuta mai târziu.

cumpărătorul de opțiuni poate închide poziții deschise

Există două situații în care se poate afla vânzătorul: prima, în care deține deja moneda respectivă, iar a doua, în care nu deține moneda și trebuie să o achiziționeze ulterior de pe exchange, lucru care poate fi costisitor pentru vânzător, dacă cursul a crescut mult.

Această a doua poziție se numește Naked-Short-Call. Pe exchange-urile de criptomonede, avem de a face cu Naked-Short-Call, fiindcă nu au acoperire în monedă.

cumpărătorul de opțiuni poate închide poziții deschise

Datorită poziționării extrem de riscante a vânzătorului, acesta trebuie să prezinte anumite garanții marjă. În momentul scrierii acestui articol, exchange-urile de criptomonede nu acoperă această situație, marja fiind necesară.

Și-n acest caz, vânzătorul mizează pe stagnarea cursului, scăderi mici sau creșteri care să nu depășească Break-Even-Point. Prin deținerea deja în portofoliu a monedei, vânzătorul își asigură premiul obținut de la cumpărător. Long-Put cumpărare Put Dacă se așteaptă scăderi mai mari de curs, atunci un Short-Call ar limita un posibil profit, la valoarea premiului. O alternativă mai bună o reprezintă cumpărarea unui Put, care ar genera o așa numită poziție Long-Put, caz în care potențialul de câștig este net mai mare decât în cazul Short-Call.

Profitul maxim s-ar obține în momentul în care cursul monedei ar fi 0, situație aproape inexistentă. Short-Put vânzare Put fig. Dacă scade cursul sub prețul de exercitare dar nu sub Break-Even-Point, opțiunea va fi exercitată de cumpărător în zona pierderii reduse iar  vânzătorul va înregistra un câștig sub valoarea premiului.

Rămâne totuși un câștig. Dacă însă, cursul scade sub Break-Even-Point, atunci vânzătorul înregistrează pierderi care se pot ridica până la valoarea Break-Even-Point, care poate reprezenta o sumă destul de piperată. Analizând figura 6. Mulți traderi iau o poziție Short-Put în momentul în care se așteaptă o creștere semnificativă pe termen mediu și o stagnare sau fluctuații mici de curs pe termen scurt. O abordare mai interesantă a pozișiei Short-Put apare la combinații pe opțiuni, de tip Short-Straddle sau diverse forme de Put-Spread, pe care link bitcoin vom aborda mai încolo.

Strategii de hedging pe opțiuni Hedging-ul reprezintă o strategie la care recurge un investitor, care urmărește să limiteze posibile pierderi cauzate de o eroare a sa de poziționare în piață. În general, hedging-ul pe opțiuni se realizează luând pe un exchange de derivate o poziție contrară poziției luată printr-o investiție directă, dar la aproximativ același preț de exercitare cu cursul la care a achiziționat moneda la investiția directă.

Pentru a limita o posibilă pierdere cauzată de o eroare de anticipare a cursului, cumpără Call-uri at-the-money. Această poziție este opțiuni binare seychelles unei poziții Long-Call: crește cursul peste Break-Even-Point dar până în prețul de exercitare, atunci creșterea din  poziția long pe monedă compensează câștigul limitat de pe Long-Put, per ansamblu înregistrându-se cumpărătorul de opțiuni poate închide poziții deschise.

Crește cursul peste prețul de exercitare, atunci se câștigă din poziția long, care compensează pierderea premiului de pe Long-Put, în final înregistrându-se totuși un profit. Cele două situații prezentate sunt similare unei poziții Long-Call în situația unei creșteri de curs.

Să presupunem acum, că va urma o scădere de curs sub Break-Even-Point. În acest caz, vom înregistra o pierdere din poziția long, care este compensată din câștigul de pe Long-Put, în final având o pierdere redusă.

Bună brokeri de tranzacționare de zile din romania

Când cursul scade în amplitudine cu o valoare egală sau mai mare decât diferența dintre Break-Even-Point și prețul de exercitare, atunci se înregistrează o pierdere în valoarea premiului primit prin vânzarea opțiunii, la fel ca-n cazul unei poziții Long-Call. Să vedem un exemplu de hedge de tip Protective-Put.

Dacă ar vinde monedele deținute, ar înregistra un profit de Astfel s-a conturat un așa numit Perfect-Hedge. Exemplul expus prezintă rolul de asigurare a unei strategii de hedging, adică s-a recurs la o asemenea strategie în momentul în care s-a înregistrat deja un profit, pe care s-a dorit să fie asigurat.

Dacă însă se merge pe ideea limitării unor potențiale pierderi, atunci se adoptă o strategie de hedging în momentul în care s-a luat poziția long. Și-n acest caz, vânzătorul mizează pe stagnarea cursului, scăderi mici sau creșteri care să nu depășească Break-Even-Point.

cumpărătorul de opțiuni poate închide poziții deschise

Există mult mai multe strategii de hedging decît cele prezentate, noi limitându-ne doar la cele mai des folosite. Combinații de opțiuni După cum am văzut, opțiunile pot fi combinate în diverse strategii care implică diverse poziții spot, astfel realizăndu-se hedging-ul.

Opțiunile pot fi combinate însă și între ele. În cele ce urmează, vom prezenta cele mai folosite combinații de opțiuni. Fiecare opțiune poate fi exercitată separat. Investitorul care adoptă o asemenea strategie poate beneficia atât de creșteri cât și de scăderi ale monedei.

Această strategie are sens în momentul în care piața este volatilă iar creșterile sau scăderile de curs sunt relativ semnificative, lucru foarte des întâlnit la criptomonede. Să vedem acum exemplul ilustrat în figură.

cumpărătorul de opțiuni poate închide poziții deschise

Intervalul - reprezintă zona pierderii reduse. Strategia Straddle se multeză foarte bine pe piețe turbulente, când se așteaptă scăderi sau creșteri relativ abrupte, direcția cursului nefiind în prealabil cunoscută, fluctuații care pot cumpărătorul de opțiuni poate închide poziții deschise datorate unor știri bune sau proaste sau publicarea rezultatelor financiare, fie ele bune sau rele, etc. Deasemenea se poate recurge la o strategie Straddle cand se întrevede posibilitatea străpungerii unui canal de trend sau linii de suport sau rezistență totul se raportează la intervalul de timp până la scadență.

S-a putut observa din exemplul prezentat, că valoarea Call-ului este mai mare decât cea a Put-ului. Această strategie este o imagine în oglindă a strategiei Long-Straddle.

Investitorul care adoptă o asemenea strategie poate beneficia doar de o piață care stagnează sau are fluctuații mici, care se mențin în intervalul determinat de cele două premii încasate de la cumpărători.

Nu se recomandă a se adopta această strategie în momentul în care se așteapta rezultate financiare până la data de expirare.

CONTRACTE OPTIONS, FUTURES SI FORWARD

Dacă opțiunile sunt out-of-the-money, atunci strategia poartă numele de știrile mele de tranzacționare a opțiunilor binare. Cumpărătorul de Long-Strangle va face profit dacă prețul la expirare este mai mic decât prețul de exercitare al Put-ului minus suma celor două prime sau dacă prețul la expirare este mai mare decât prețul de exercitare al Call-ului plus suma celor două prime.

Această strategie poate fi adoptată în cazul unei evoluții laterale a prețului, după care se așteaptă o fluctuație mare de preț, fără a se cunoaște direcția. Strategia se multeză perfect pe o piață aflată în stagnare. Există mai multe tipuri de spread-uri, dintre care cele mai uzuale sunt spread-urile verticale money spread, strike spreadorizontale calender spread, time spread și cele diagonale. La spread-urile verticale diferă doar prețurile de exercitare a celor două opțiuni în timp ce la cele orizontale scadențele.

La spread-urile diagonale diferă atât prețul de exercitare cât și scadențele. Prezentăm alobt opțiuni binare recenzii câteva tipuri de spread-uri, fără a mai intra prea mult în detalii. Formarea prețului unei opțiuni După cum am văzut, vânzătorul unei opțiuni se confruntă cu un anumit risc pe care cumpărătorul opțiunii nu îl are. Pierderea pe care o poate înregistra vânzătorul poate fi teoretic nelimitată, iar riscul asumat se va regăsi în prețul opțiunii sub forma unui prime de asigurare.

Prin obligațiile pe care și le asumă, vânzătorul se confruntă cu costuri de oportunitate, care la rândul lor se vor regăsi în prețul opțiunii sub forma unei dobânzi pe care vânzătorul ar percepe-o pentru fondurile pe care le blochează ca să-și poată onora obligaţiile. Prețul unei opțiuni Call are mai multe componente dintre care amintim prima de asigurare, costurile de oportunitate și valoarea intrinsecă a opțiunii.

Valoarea intrinsecă a opțiunii reprezintă diferența dintre preţul activului suport și prețul de exercitare a opțiunii. În continuare ne vom concentra doar pe Call-uri și vom folosi următoarele abrevieri pentru calculul prețului: C: preţ opțiune Call.

cumpărătorul de opțiuni poate închide poziții deschise